ISTORIA MASAJULUI


Din punct de vedere istoric, nu exista date precise care sa localizeze in timp exact aparitia masajului si a tehnicilor aferente acestuia.

Exista afirmatii care sustin ca ar fi fost descoperit de chinezi dar si altele care spun ca ar fi fost inventat de greci sau de vreun alt popor, insa certitudinea originii aparitiei acestuia se pierde in negura timpurilor.

Din cele mai vechi timpuri masajul a fost cunoscut ca o activitate terapeutică.

Masajul a fost folosit de oamenii primitivi.

Evident că netezirea, fricţionarea şi frământatul locului dureros a fost pur instinctivă.

El a fost practicat în cele mai timpurii stadii de dezvoltare a medicinii tradiţionale.

S-a constatat că multe secole în urmă masajul a fost folosit cu scop terapeutic de popoare care trăiau pe insulele din Pacific.

Originea cuvântului «masaj» nu are aceeaşi explicaţie la diferiţi specialişti.

Unii consideră că acesta provine din limba arabă de la cuvântul «mass» sau «masch» - «atingerea uşoară», alţii - de la cuvântul grec «masso» - «a strange cu mâna», ori de la latinescul «massa» - «ce se lipeşte de degete».

Dar, indiferent de originea cuvântului, sensul cuvântului este acelaşi.

Din cele mai vechi timpuri masajul a fost o parte componentă a artei medicale.

Tehnici de masaj pentru prima dată au fost descrise de indieni şi chinezi.

Practica masajului a evoluat in timp la aproape toate popoarele lumii.

Cel mai vechi tratat cunoscut despre masaj este considerat manuscrisul "Kong-Fou" aparut in anul 3000 i.e.n.

In anul 2500 i.e.n. apare lucrarea "Huoang-Ti Nei King Sou-Wen", cel mai vechi tratat de medicina interna din lume, care constituie sursa tuturor lucrarilor de specialitate in domeniu.

In India in anul 1800 i.e.n., Ayurveda (medicina traditionala a plantelor) prezinta toate procedeele de masaj folosite de brahmani (neteziri, frictiuni, ciupituri, rasuciri), imreuna cu baia purificatoare si uleiurile aromate.

Egiptul antic, prin papirusurile, inscriptiile si picturile rupestre ramase, pastreaza marturii incontestabile ale practicii masajului in scopuri terapeutice.

Asiria, Persia, Babylon foloseau de asemenea masajul pentru vindecarea si recuperarea razboinicilor.

Evreii promovau in cartile de cult diferite tehnici de masaj si pastrarea igienei.

Gecia antica foloseste pentru prima oara in istorie masajul si automasajul in pregatirea fizica a sportivilor olimpici.

Hipocrat (460-377i.e.N), parintele medicinii, descrie efectele si influentele fiziologice ale masajului.

In imperiul roman, gimnastica sportiva si masajul vor cunoaste o mare inflorire prin migrarea grecilor catre Roma, impreuna cu arta lor.

Practica masajului devine un mod de viata al celor puternici si bogati.

Tehnicile de masaj folosite de practicieni erau netezirile, frictiunile, framantatul, ciupiturile, presiunile, alaturi de folosirea pulberilor si uleiurilor aromate.

Tarile arabe, alaturi de lucrarile in domeniul stiintelor, pastreaza marturii precise despre practicarea masajului, hidroterapiei si dieteticii.

Reprezentativa in acest sens este "Cartea legilor medicinei", opera marelui medic si invatat Avicena.

Renasterea aduce o noua lumina asupra stiintelor si medicinii antichitatii. Hieronimus Mercurialis, in lucrarea "De arte gymnastica" (Venetia, 1596), demonstreaza importanta masajului, exercitiilor fizice si a bailor.

Anglia, Franta, Germania si Rusia, promoveaza noi idei despre aplicatiile masajului prin ganditori ca Jack, Fenelon, Hobbes, J.J.Rousseau, Hoffman.

In Suedia, Pehr Henrik Ling (1776-1837), pune bazele stiintifice ale masajului si gimnasticii moderne.

Ii urmeaza Gustaf Zander (1835-1920), inovator al unor aparate speciale pentru masajul mecanic.

Poporul roman a cunoscut si practicat masajul din cele mai vechi timpuri.

Scopul era deopotriva de a obtine efecte curative si de a intretine sanatatea organismului.

De asemenea, tot prin tehnici de masaj se cauta eliminarea oboselii.

In satele si orasele de pe teritoriul tarii noastre, anumite metode empirice, traditionale de masaj s-au transmis si sunt aplicate chiar si in zilele noastre, alaturi de alte mijloace de ingrijire a bolnavilor.

Masajul medical a inceput sa se dezvolte in Romania incepand cu a doua jumatate a sec. XIX.

Se pare ca primii medici care au introdus aceasta metoda in spitale au fost cei de ortopedie, chirurgii, traumatologii si reumatologii, mai tarziu sfera de aplicare extinzandu-se si in alte specialitati medicale.

Scoala romaneasca de masaj incepe sa se formeze cu adevarat in jurul anilor 1930, la Institutul de Educatie Fizica din Bucuresti, in cadrul catedrei de Gimnastica medicala.

Aici avea sa predea studentilor, cu multa convingere si maiestrie, profesorul doctor Ioan Lascar.

In 1939, dr. Adrian Ionescu redacteaza lucrarea "Automasajul", sub forma de curs pentru studentii A.N.E.F., apoi in 1940 lucrarea "Masajul", ambele fiind considerate de o valoare inestimabila, fiind valabile si in zilele noastre.

In anii comunismului tehnicile de masaj nu au fost neglijate, dar a fost evitata considerarea lor ca terapie de sine statatoare, fiind aplicata mai degraba ca metoda complementara.

Abia in anii ce au urmat caderii regimului comunist, in tara noastra masajul a cunoscut o implementare tot mai spectaculoasa, atat prin multele publicatii si scrieri de specialitate care au aparut pe piata, cat si prin cresterea numarului de terapeuti si al scolilor in care acestia s-au format ca adevarati specialisti.

 

                                                                                                                            

                                                                                                   Sursa: mediculmeu.com